Adevarul e ca bani sunt putini.
Adevarul e ca atunci cand sunt si cati sunt:
1. Fie ajung la favorizati ai sortii (a se citi o clica interlopa intr-un sistem putred) care amenajeaza parcuri mai scumpe decat gradinile de la Versailles, planteaza panselute fara numar si aseaza borduri de unica folosinta;
2. Fie ajung la extrema paupera (asistatii social, pensionari) masa principala de manevra electorala, paradisul lui Vanghelie din Rahova, pentru care un mic si-o bere de 1 Decembrie sunt suficiente sa mai puna o stampila pentru inca un mandat;
3. Fie sunt imprastiati generic fara discernamant:
– acordarea subventiei “pentru caldura” tuturor familiilor racordate la sistemul centralizat, fie ca vorbim de somerul Vasile cu 5 copii, fie ca este vorba de patronul Arsenie cu un Q7 in fata blocului. (cei care au “ghinionul” sa detina o centrala proprie de bloc nu primesc subventie, dar asta e un alt subiect discriminatoriu);
– efervescenta electorala (deoarece dupa alegeri n-am mai vazut aceeasi agitatie) pentru reabilitarea termica a blocurilor, “gratuita” in discurs dar bazata pe contracte colosale platite din taxele contribuabililor. Am vazut cateva devize de lucrari intr-un sector bucurestean cu care se putea construi lejer un intreg Castel Peles 🙂 Astfel, cei multi si … amarati primesc termopane ieftine si vopsea noua pe peretii blocurilor comuniste desi, in acelasi timp, nu exista fonduri pentru consolidarea cladirilor vechi, cu “bulina”, adevarate sicrie in asfalt asteptand un cutremur iminent. Deasemenea discriminatoriu, doar blocurile pot fi reabilitate, nu si casele acelorasi cetateni ai metropolei care au, nu-i asa, teoretic aceleasi drepturi egale.
Adevarul e ca sunt multe ONG-uri care “fac business” cu cainii vagabonzi din Bucuresti, in cardasie oneroasa cu primariile.
Adevarul e ca daca maine cainii maidanezi ar disparea, multi dintre cei care fac acum atata zgomot pe retelele de socializare invinuind familia, bunica, sectoristul de la coltul blocului, copilul de 4 ani?! vor trebui sa-si caute un nou servici. Si atunci tin cu dintii de aceasta afacere, iar functionarii publici nu pot fi decat bucurosi ca pot sa-si mai ia darul in continuare.
Adevarul e ca bani sunt putini.
Adevarul e ca si daca vom da nu numai aurul, dar si tot neamul, celor de la Gabriel Resources banii vor fi la fel de putini. Dezvoltarea economica se face prea putin prin exploatarea resurselor primare ci doar prin progres tehnologic si cercetare. Contructia unor lacuri pline cu cianura nu e cercetare, oricat de mult ar incerca sa ma convinga unii de “mijloacele moderne si sigure de extractie”.
Sigure.
Aceasta e de fapt intrebarea la care am vazut ca inca nu raspunde nimeni: unde este garantia ferma ca bazinele alea nu vor crapa la primul cutremur mai serios? Uitati-va pe harta hidrografica a zonei si intrebati-va de unde veti mai bea apa. Si intrebati-va daca merita.
Mirajul fericirii intr-un Eldorado transilvanean pare desprins dintr-un western de acum un secol. Sau poate inca mai suntem si traim in acel secol. Si de aceea n-ar trebui sa ne mai intrebam de ce banii sunt atat de putini. Si de aceea toata povestea ma face sa ma simt doar un maidanez prin Rosia Montana.
