Uite bonul, nu e bonul

MOTTO: Doriti cui pe bon fiscal? 

Un mic intro:
Toata nebunia – inclusiv fastacelile ulterioare ale Ministerului Finantelor Publice –  a inceput inca de la publicarea HG 84/2013,  prin care deducerea TVA poate fi justificata si prin  bonurile fiscale care indeplinesc conditiile unei facturi simplificate in conformitate cu prevederile art. 155 din CF. Pe intelesul tututor, daca pe un bon fiscal cu o valoare mai mica de 100 euro este trecut codul de platitor al cumparatorului, acesta poate fi folosit ca document justificativ in vederea deducerii TVA. Codul de platitor trebui musai trecut cu ajutorul tehnicii de calcul (softul casei de marcat) si nu cu pixul, creionul, stampila sau alte interventii neautorizate asupra bietului bon.

O masura utila la prima vedere dar care mai intai a creat doar enervari si care pana acum s-a dovedit doar o constrangere suplimentara.
Singurele companii care si-au adaptat softul caselor de marcat pentru a putea inregistra codul pe bon au fost cele care vand combustibil! Si asta la insistenta cumparatorilor care cereau facturi fiscale pentru alimentarea la pompa in vederea deducerii TVA. Eu personal nu am mai intalnit nici un alt retailer sau prestator de servicii care sa poata sa-mi elibereze bon fiscal pe care sa poata sa-mi imprime si CUI-ul companiei pe care o conduc. De asemenea, multumesc lucratorilor din benzinarii ca-si fac datoria si ma intreaba permanent “doriti cui pe bon?” , altfel mi-as aduce intotdeauna aminte doar atunci cand il inregistrez in contabilitate 🙂 Nu mai aduc in discutie si faptul ca majoritatea bonurilor din anii trecuti au devenit ilizibile,  un motiv in plus al negocierilor din timpul controalelor fiscale.
Deci agitatie 100%,  rezultate  zero si o bataie de cap in plus atat pentru companiile de distributie combustibili cat si pentru cumparatori.

Un mic postintro: 
Isteria bonurilor s-ar fi terminat aici daca nu ar fi existat obligatia agentilor economici sa-si declare facturile emise si cele de achizitie bunuri si servicii in celebra declaratie 394. O declaratie informativa, a carei amenda pentru nedepunere se ridica la doar 12.000 lei! Si aici, Ministerul Finantelor ne-a “ajutat” in maniera cu care deja ne-am obisnuit. Obligativitatea declararii bonurilor fiscale in declaratia 394 a devenit o alba – neagra pe holurile decidentilor,  pana s-au obosit sa mai dea un comunicat de presa?! in data de 27.05.2013 (adica deja cu aproape trei luni intarziere):

ATENŢIE !
Declaraţia trebuie să conţină toate facturile care au fost emise/primite în perioada de raportare, inclusiv cele care au înscrisă menţiunea “taxare inversă” sau “TVA la încasare”, precum şi bonurile fiscale cu valoare sub 100 de euro care îndeplinesc condiţiile unei facturi simplificate pentru care beneficiarul a solicitat înscrierea codului de înregistrare în scopuri de TVA.

Daca pentru cumparator n-ar fi un efort deosebit, pentru emitentul de bon deja lucrurile se complica si mai mult: cu ajutorul codului de inregistrare TVA el trebuie sa identifice numele contribuabilului prin metode numai de el stiute si sa modifice programele informatice de contabilitate care sa preia din bonurile fiscale datele astfel incat sa poate sa le inregistreze in Declaratia 394. Nu vreau sa-mi inchipui ce este acum in evidenta benzinariilor dar nici nu-i plang, la ce profituri au ar putea sa angajeze niste studenti sa le bage “de mana” 🙂 Despre alte tipuri de societati nu stiu, ma repet, inca nu am mai gasit nici una…

Si subiectul zilei:
Era de asteptat ca lucrurile sa nu ramana in acest stadiu. Probabil consecinta a valului de adrese trimise de contribuabili si realizand hilaritatea deciziilor de pana acum, vineri 13 septembrie a fost publicat in Monitorul Oficial nr. 582 Ordinul ANAF nr. 2986 care revine la schimbarea schimbarii si exclude de la obligativitatea inscrierii in Declaratia 394 a bonurilor fiscale ce au caracter de factura simplifacata:

 În declaraţie nu se înscriu facturile emise prin autofacturare şi bonurile fiscale care îndeplinesc condiţiile unei facturi simplificate conform prevederilor art. 155 alin. (11), (12) şi (20) din Codul fiscal. Prevederea referitoare la bonurile fiscale se va aplica numai până la data de 31 decembrie 2014;

Si mai comica, masura este doar provizorie, pana la 31.12.2014, probabil doar pana atunci se poate face o  predictibilitate birocratica. Si asta daca nu se razgandesc intre timp 🙂 

Toate aceste balbaieli sunt poate neimportante in economia jocului general. O munca in plus sau in minus pentru contabili, o declaratie modificata, o sicana pe ici pe colo. Problema e ca nu sunt singulare, ci din contra. Problema e ca multe masuri legislative se schimba in timp record, nu sunt coerente si creaza confuzii majore. Problema e ca multe astfel de poticneli au impact semnificativ si dau frau liber abuzurilor organelor de control. Va asigur ca nici o societate din Romania platitoare de TVA, dar nici una! nu are garantia intocmirii a 2,3 – 4 Declaratii 394 consecutive corect, iar suportarea unei amenzi de 12.000 lei nu este la indemana oricui. Si acesta e doar un exemplu.
Se pot indrepta lucrurile cu inteligenta si calm? Cu siguranta da, daca ar exista vointa… Cum si in ce fel, intr-un articol viitor.