Societatea studentului X

Motto: “Nothing is certain but death and taxes”

Vestea ca s-au introdus facilitati de taxe pentru infiintarea unei societati comerciale a crescut brusc Studentului X al Facultatii de Telecomunicatii de la o prestigioasa universitate de stat apetitul pentru un antreprenoriat de succes.

O ocazie potrivita pentru demararea unui start-up intr-o piata pe care si-o formase fara prea mari eforturi: cablase o retea de intranet pentru cele 4 scari ale blocului din Militari unde locuia impreuna cu tatal sau, servea prompt doleantele vecinei de la parter care se plangea ca n-are messenger pentru a vorbi cu nepoata din Spania, ba chiar a montat o priza tripla lui nea Radu de la sapte pentru a putea beneficia omul de “complexul” calculator/monitor/imprimanta. Se gandi ca o firma ii va spori notorietatea in cartier si va putea pune la pamant concurenta facuta de un coleg frumusel ce habita in caminul de nefamilisti de peste drum, om cu mare trecere la doamnele middle-age care se intreceau in a-l solicita in deslusirea tainelor internetului si care roseau melancolic atunci cand li se incarca prima pagina din Libertatea on-line cu breaking news despre “piticul porno” si “sexy prahoveanca”.

Inarmat cu rabdare si stoicism, a depasit cu brio toate obstacolele necesare infiintari societatii mult dorite, infiintare gratuita sau nu pentru ca tot a fost nevoit sa plateasca vreo 250 lei, bani salvati din reducerea drastica a numarului de tigari consumate intr-o zi si limitarea amandinelor destinate prietenei lui pe care o curta asiduu la cate o cofetarie de vreo 3 ani incoace, incat imi inchipui ca fata prezenta acum risc mare de diabet. S-a prezentat chiar in fata judecatorului la sedinta publica de constituire imbracat in costumul lui taica-su de ginerica, ajustat pe la colturi, cu care se mai afisase de altfel si la cateva interviuri de “analist-programator”.Fericit posesor al unui dosar cu acte despre firma lui draga, straine ca denumire (certificat de inregistrare, act constitutiv, contract de comodat si alte cuvinte fasciste) dar capitale probabil pentru bunul mers al afacerii, l-a depozitat cu grija intr-un colt al bibliotecii din sufragerie langa “Huckleberry Finn” si “Cuore, inima de copil” carti dragi pubertatii sale.

Lunile au trecut, reteaua de bloc a fost inghitita de iredentistii de la RCS, nepoata din Spania se intorsese la parter dupa desfiintarea unui bordel din Valencia si se reprofilase la vechea pasiune a TIR-urilor turcesti de pe centura, nea Vasile urmase cursuri de reconversie profesionala la IMGB si era doctor in internet explorer, iar doamnele de varsta mijlocie faceau deja trafic cu ultimile dvd-uri pirat ale lui Rocco Siffredi si Sandra Romain. In plus, part-time-ul la care fusese obligat sa se angajeze pentru a-si putea plati restantele se lungea uneori pana la 10 ore pe zi pentru a face o imagine buna si pentru evitarea concedierii acum pe timp de criza.

Praful s-a asezat pe dosarul Societatii Studentului X” si poate ca doar ventilatorul pornit la 40 de grade in august l-ar mai fi deranjat din cand in cand, daca n-ar fi aparut postarita aia grasa in pragul usii cu niste recomandate in mana prevestind furtuni in paharul cu apa. Citi rapid doua somatii de la Societatea de Radiofuziune si de la cea de Televiziune in care apareau niste sume pe care ar fi trebuit sa le plateasca in numele societatii, aproximativ 1000 lei,  se gandi usor contrariat ca nu mai are televizor de cand s-a ars Telecolorul ala vechi, deschise al treilea plic cu antet de ANAF (wtf?!) si vazu emotionat o serie de cuvinte lipsite de continut: nedepunere, termen, inactiv, titlu executoriu, impozit minim, amenda, OG, biroul 6 camera 14, contabilitate, inspector si alte asemenea grozavii, toate cu trimitere la firma lui draga ce patrona acum coltul de biblioteca asortat cu mileurile si bibelourile ieftine mostenite in familie. Un spirit de conservare si o educatie a fricii in tot ce inseamna autoritate publica il facu sa gaseasca rapid pe google o firma de contabilitate cu un nume ce-i inspira o relativa incredere, renunta cu sufletul amar la cei 5 euro credit de pe cartela pre-paid pentru o scurta conversatie telefonica si o programare rapida. Inarmat cu dosarul prafuit se prezenta la firma de contabilitate, patronata de o doamna respectabila, fost inspector la o administratie de sector, preferata firmelor din celebrul complex Europa pentru relatiile pe care cu indarjire si le pastrase si nicidecum pentru vaste cunostinte de limba chineza.

Verdictul a fost sec pentru o societate care nu a functionat nici o zi in fapt: sume de plata, de plata, de plata, amenzi, penalitati, vector fiscal, certificat de buna purtare, lichidare.

1. amenda nedepunere formular 010 de vector fiscal: 500 lei
2. amenda nedepunere declaratii 100, 300 in termen: 500 lei
3. amenda nedepunere “declaratie fara activitate” in loc de bilant: 200 lei
4. impozit minim forfetar de plata calculat 01.05.2009 – 30.09.2009 : 917 lei
5. penalizari de intarziere: aprox 50 lei
6. costuri de lichidare la registrul comertului: aprox 800 lei

Total: 2.967 lei fara a lua in calcul serviciile firmei de contabilitate si ale unui avocat pentru lichidare.

Sfarsitul tragi-comic al Societatii Studentului X este si mai trist (sic!) , avand legatura cu aflarea acestei povestioare: firma avea sediul inregistrat pe strada Rozmarinului sector 6, iar dupa “rezolvarea” tuturor punctelor de mai sus la Administratia Financiara Sector 6, aceasta nu a putut elibera un certificat fiscal privind plata obligatiilor deoarece strada respectiva se afla … in sectorul 1 🙂  O eroare materiala a Registrului Comertului observata dupa saptamani de drumuri, nervi, cozi si functionare sictirite. Ghinionistul X va trebui sa-si puna din nou costumul ponosit si sa porneasca la drum si  isi va aminti cu siguranta toata viata de lunile pierdute pentru a scapa de firma creeata prin bunavointa statului in cinci zile cu costuri zero.