Serviciile de cazare romanesti stau tot la pension

Un dialog savuros purtat ieri cu o doamnă patron de mica pensiune, ce ofera servicii de cazare.

Printre detaliile de care te lovești atunci când vei fi naș de cununie într-un oraș de provincie (și sunt o mulțime de detalii, credeți-mă, am uitat ce înseamnă să pregatești o nunta, chiar și în calitate de naș), găsirea unui așternut decent pentru a-ți odihni oasele după o noapte albă reprezinta o adevarată provocare. Dacă și restaurantul (foarte frumos și cochet de altfel) este situat undeva la  margine de urbe, detaliul devine o adevarată problemă.
După câteva căutari neinspirate pe go0gle și două trei  apeluri disperate către prieteni, mă opresc curajos la o mică, chiar foarte mică pensiune situată în apropierea localului, cu un site decent și un feedback aparent pozitiv. Notez febril numarul de telefon și sun:

”- Bună ziua, sunteți de la pensiunea X?”
”- Da, bună ziua…”
”- Ași dori să rezerv și eu o cameră două pentru sâmbătă seara, merg la o nuntă și…”
”- Ah! Mergeți la nuntă…”
”- Da, mai sunt și naș pe deasupra… E vreo problemă?”
”-  Păi da, o sa reveniți noaptea sau chiar dimineața devreme și stiți, nu are cine sa vă drumul pentru că noi dormim.”
”- ?!? păi nu puteți să ne dați o cheie ceva? Suntem și cu doi copii, probabil va veni cineva cu ei mai devreme că nu vor rezista toată noaptea, nu putem intra noi?”
”- Numai dacă vă dăm noi drumul … Deci ați veni mai intâi pe la unu, două noaptea și apoi spre dimineață…”
”- Nu știu doamnă orele exact, poate ne mai lăsăm o haină prin camera, poate am uitat ceva și trebuie să mă întorc, nu poate sta nimeni la recepție?”
”- Nu sunt decât eu cu soțul și stiți,.. noi noaptea dormim, soțul meu se culcă chiar devreme! Dar haideți că vedem noi cum facem, vă dăm numarul de telefon și ne sunați când vă întoarceți noaptea și poate ne trezim… Câte camere doriți?”
”- Pai câte aveți libere?”
”- Trei sunt toate .,.și toate libere”
”- Le iau pe toate! Mai vine și bunica, și sora, să avem loc”
”- Vă așteptăm”

Simt o urma de regret in aer, mai intru înca odată pe site-ul pensiunii să mai caut ceva detalii. Văd pensiune 3 camere, un apartament… Bingo! vreau și apartamentul. Sun din nou:

”- Bună ziua, tot eu vă deranjez. Am văzut că aveți și un apartament, e liber? Il vreau și pe acela, noi cu doi copii sigur nu ne descurcăm cu o cameră pat matrimonial … ”
”- Da, avem, dar știti există o problemă… în el locuim noi! Eu cu soțul”
”- Și de ce, pentru Dumnezeu, îl mai afișați pe site? Dacă nu e disponibil niciodată?”
”- Da, așa e, ne cerem scuze , o să cerem să-l scoată…”

Inchid deja intrigat dar încă n-am altă alternativa. O locație decentă in zonă nu există, nu am ce să fac decât sa sper ca sâmbăta noapte gazdele mele să nu doarmă chiar atât de profund și să se trezească atunci cand voi suna disperat din fața pensiunii. Ar trebui să pună un disclaimer pe site: ”dacă sunteți oaspeții noștrii si  la 8 seara nu vă bagați în pat, dormiți pe – afară!!”

Dacă ar fi un fenomen izolat aș fi ințeles, dar din păcate reflectă fidel situația majorității pensiunilor românești. Deschise in general in același perimetru cu locuința în care locuiesc, se limitează la serviciile de cazare  de subzistență, fără a pune accent vreodată pe nevoile clienților. Atât în oraș cât și în zonele rurale, pregatirea chiar și a unei omlete la mic dejun e o adevărată provocare…