Nota: Scriam acest articol inainte de a afla ca domnul Gelu Diaconu, seful ANAF, a fost demis (pe surse )
Intr-o scrisoare deschisa lacrimogena publicata pe pagina de Facebook ANAF de catre actualul fostul presedinte, domnia sa se plangea de aberatiile cuprinse in dosarul deschis de catre DNA impotriva sa. Reitera dezinvolt si argumenta logica circularelor date in 2015 care, ironic, ar fi favorizat doar niste asistati sociali cuprinsi intr-un program POSDRU.
Si are dreptate! Circularele respective au fost emise sub presiunea unei intregi natiuni revoltate ca, datorita unei legi strambe, sute de mii de oameni sunt nevoiti sa plateasca sume imense ca si contributii sociale de sanatate, aferente unor venituri infime, gen alocatii de copii sau dobanzi bancare de 4 lei. Un intreg val de articole si indignare generala au facut ca sa apara aceste masuri firesti, de INTRERUPERE a executarii si somarii acestor persoane, pana cand vor aparea masuri legislative de clarificare. Si au aparut, prin amnistia data de guvernul Victor Ponta!
Plangerile lui Gelu Diaconu pe Facebook si frustrarea pe care o simte legata de acest dosar cu o tenta “dedicata” imi merg la suflet! Dilema dansului, prins in acest hatis kafkanian este oglinda perfecta a sistemului pe care insusi l-a pastorit “cu succes” in cadrul ANAF.
Este pedeapsa perfecta pentru cel care a cautionat abuzurile strigatoare la cer ale oamenilor din subordine.
Este pedeapsa perfecta pentru cel care a blocat activitatea multor societati corecte prin sechestre asiguratorii abuzive, prin procese verbale ale celor de la Antifrauda imposibil de contestat.
Este tot ce si-a dorit omul de rand umilit la ghiseul oricarei Administratii Financiare, nevoit sa-si inghita amarul pe la usi care nu se deschid, nevoit sa astepte ore intregi pentru a se ruga de inspectori incapabili sa-i deblocheze conturile inchise abuziv.
Este reversul directivelor pe care le-a dat, impunand inspectorilor target-uri de preformanta (a se intelege norme de amenzi si reconsiderari de taxe si impozite in favoarea statului) si nevoindu-i pe acestia sa lanseze negocieri demne de Piata Matache: Stiti, noi de la dumneavostra trebuie sa plecam cu atat, stim ca sunteti corecti dar avem ordin “de sus”.
Este consecinta revoltei celor care s-au trezit cu adrese imperative si carora li s-a cerut sa-si demonstreze “capacitatea economica” prin depunerea a sute de hartii si a celebrului formular 088 si care dau refresh zilnic pagini de web ANAF pentru a afla daca mai sunt sau nu platitori de TVA, daca mai pot conduce un business sau daca trebuie sa plece acasa… Interviuri si planuri de afaceri prezentate unor functionari publici care n-au condus o masina in viata lor, dar o firma. Contracte comerciale, adeverinte de buna purtare de la IRS sau aievea, extrase de cont bancare ale cetatenilor straini, toate documente confidentiale care au devenit astfel accesibile chiar si femeii de serviciu.
Este legatura directa cu ultima gaselnita a domnului Diaconu de a publica o “lista a rusinii” cuprinzand persoanele fizice care au datorii restante la buget, indiferent daca ele sunt reale sau nu, daca sunt certe si exigibile. Cati dintre noi nu aparem cu amenzi neplatite doarece sistemul informatic nu proceseaza platile si “nu avem ce sa-i facem”? Cati dintre noi nu ne trezim cu sume de plata restante pe simplu motiv ca acelasi SISTEM ANAF nu aloca corect platile pe fiecare creanta bugetara in parte?
Un presedinte umilit pe treptele DNA trebuie sa-si aduca aminte de declaratiile acuzatoare impotriva tututor avocatilor si a consultantilor fiscali, care erau niste infractori de facto si care nu faceau altceva decat sa planuiasca la miez de noapte cum sa fraudeze statul. Un fost presedinte ANAF trebuie sa isi aduca minte cum radea ironic si dadea din umeri atunci cand stateam pe la usa asteptand audiente in speranta ca ne gasim dreptatea undeva. Si, asemenea Procesului lui Kafka, inca n-am gasit-o nici pana in prezent.
Adio, domnul presedinte, v-ati facut un titlu de glorie in a impozita bacsisul si ati sfarsit ca un gainar oarecare.
