Paradigma Panama Papers

“Now my advice for those who die, 
Declare the pennies on your eyes, 
Cause  I’m the Taxman, 
Yeah, I’m the Taxman. “

Am vrut sa incep acest articol cu un citat din mari clasici ai economiei mondiale.
Si am ales  The  Beatles 🙂
Cred ca versurile din “Taxman”  reliefeaza cel mai corect disperarea actuala a statelor dezvoltate legata de finantarea publica si impozitarea veniturilor/profiturilor. Si da, The Beatles  a revolutionat o intreaga industrie si  poate fi oricand un studiu de caz pe masa oricarui profesor de macroeconomie.

Cele peste 11,5 milioane de documente puse la dispozitie cu nonsalanta de domnul Fonseca (ca doar nu credeti ca si-a pierdut serverul pe o plaja din Caraibe) in operatiunea Panama Papers au provocat un tsunami global cu consecinte pornind de la oprobiu public (pentru presedinti, prim ministri, politicieni) pana la subiecte de tabloid (dive, artisti, sportivi etc).
Cateva state din America de Sud au operat arestari cu acuzatii de spalarea banilor si crima organizata pentru persoane in stransa legatura cu cartelurile drogurilor din Mexic, numeroase banci europene tremura serios asteptand investigatii privind “securizarea” banilor in paradisuri, expresii acuzatoare precum evaziune fiscala grava , spalare de bani, crima organizata apar in titlurile ziarelor de pretutindeni.

Panama Papers - Horatiu Hagiu

 

Singura categorie ramasa calma, afisand cel mult un zambet ironic cand apar afisata in spatiul public, este cea a corporatiilor si grupurilor de business constituite la nivel global sau chiar national. Cei intitulati “de profesie – om de afaceri” stiu ca paradisul fiscal reprezinta un vehicul util deseori, deschide punti inter-regionale, faciliteaza canale de comert si prezinta avantaje logistice greu de ignorat. Sub auspicii legale si deloc imorale. Incurajate de tari si guverne, cu prezente inclusiv pe batranul nostru continent. Intalnim regiuni intregi care nu fac parte din teritoriul vamal al Uniunii Europene ( Insula Heligoland din Germania, Ceuta, Melilla in Spania) , regiuni care nu intra sub incidenta TVA-ului comunitar (Insulele Canare, Muntele Athos, insulele anglo -normande) , tari independente  sau teritorii ale marilor puteri (Monaco, Luxembourg, Gibraltar, Antilele Olandeze etc)
Pentru corporatii si asociatii acestora paradisurile fiscale nu reprezinta un moft, o moda ci o utilitate. Reprezinta legaturi pastrate de generatii, cu un istoric bine definit. Aspectele importante tin de tipul offshore-urilor, de costul acestora, de legislatia tarilor gazda. Poate si de perceptia si localizarea lor. De contabilitatea entitatilor inregistrate  si secret, as adauga eu.

***

Pe profesorul Bogdan Glavan l-am cunoscut recent, prin intermediul Academiei Private, intr-un schimb de idei legat de … “otrava fondurilor europene”.  Am recunoscut sincer ca sunt un fan al articolelor sale de pe blogul www.logec.ro , imi apar in feed cu prioritate si le savurez de fiecare data. De la fonduri europene la taxare mondiala si canalizarea dezvoltarii economice si acumularii de capital nu a fost decat un pas, iar ideea organizarii unui eveniment pe tema “Fiscal Paradise” a venit ca o consecinta fireasca.

Asadar, daca aveti preferinte catre dezbateri morale/imorale legate de Panama Papers, daca urmariti cu atentie fenomene legate impozitarea companiilor, impozitarea veniturilor actionarilor, diferente dintre rezident si non-rezident fiscal, ca si persoana si companie, impozitarea in tara de rezidenta a actionarilor , va astept pe data de 17 iunie in Bucuresti la OFFSHORE: MODA, RISC SAU OPORTUNITATE 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *