Subiectul este in continuare fierbinte, demiterea lui Gelu Diaconu de la sefia ANAF fiind comentata indelung in spatiul media.
Simtindu-se cu onoarea patata si cu sufletul in rai, ex-presedintele acorda un “interviu” pe economica.net in care isi perie personalitatea, un interviu scris probabil de fosta sa directie de comunicare si PR. Nici o intrebare despre abuzurile ANAF, nimic despre decapitarea agentilor economici. Interviul este “boring” nu va obositi sa-l cititi, sariti doar la ultimul paragraf:
Din punct de vedere fiscal, alte elemente din dosar nu mă interesează. Eu am gestionat ANAF. Păi la cât mă pricep eu în materie de TVA, sau poate nu mă pricep, că Fiscul a mai avut şefi care nu se pricepeau la TVA, dar nu vreau să-l pronunţ. Un contract între Şova şi Ponta înseamnă deducerea TVA facturat lui Ponta de către Şova. Ponta l-a luat şi l-a plătit statului. Unde e prejudiciul? Fiscal vorbind. Eventual, în măsura în care tranzacţia era fictivă, dar ce e o tranzacţie fictivă într-un contract de asistenţă juridică? O faci la telefon. Dacă ar fi fictivă, tranzacţia cade, şi ar trebui să-i returnăm TVA lui Ponta. Nu e absurd?
Chiar asa: nu e absurd?
Mai cititi inca odata: Un contract intre X si Y inseamna deducerea TVA facturat lui Y de catre X. Unde e prejudicul? Daca tranzactia e FICTIVA, tranzactia cade si AR TREBUI SA RETURNAM TVA lui X.
Chiar asa nu e absurd? Nu e absurd ca maretele realizari de colectare ale ANAF s-au materializat chiar prin ignorarea acestor tranzactii? Exact acest principiu pe care domnul Diaconu il pune pe tapet in incercarea de a spala dosarul fostului sef nu a fost respectat niciodata de catre ANAF!
Marile prejudicii pe care le estimeaza directia Antifrauda si pe care le prezinta eroic in media sunt bazate pe ignorarea dreptului de deducere TVA dar colectarea silita in tranzactiile comerciale. Exact acest principiu este incalcat acum prin anularea codului de TVA al societatilor comerciale pe motiv ca “nu demonstreaza capacitatea economica de a desfasura activitate” . Ca are sediu la avocat. Ca are contractul scris in engleza. Ca portarul are legitimatia indoita. Ca soacra si-a cumparat pantofi “de firma”. Nu e absurd?
Nu e absurd ca eu, societatea X, sa nu dorm seara de grija furnizorilor mei? Dar a furnizorilor furnizorilor lor? Nu e absurd ca atunci cand cumpar o marfa palpabila, ea exista, cu 1 milion de $ si o vand cu 1,1 milioane, ANAF sa-mi taie dreptul de deducere dar sa ma puna sa platesc la livrare doar pe motiv ca furnizorul meu de acum 5 ani si-a inchis pravalia acum doua luni? Si sa-mi estimeze un prejudiciu de 500.000 de $ cand tot castigul meu a fost de 70.000 ?
Nu e absurd ca eu, societatea Y, sa fiu nevoit sa cer codul de TVA deoarece am depasit plafonul legal si a doua zi ANAF sa-l anuleze fara a explica macar din ce motiv, fortand astfel societatea la o “amenda” istorica si nemaintalnita de nici o reglementare in lumea asta, in valoare de 20% din cifra de afaceri?
Nu e absurd ca in baza acestui principiu invocat de domnul ex-presedinte si nerespectat de el si angajatii lui niciodata, sa fiu nevoit eu , societatea Z, sa stau cu sechestru asiguratoriu si conturile blocate cel putin un an , pana imi voi gasi dreptatea, daca o voi gasi, condamnat astfel la o moarte economica iminenta?
Aceasta cugetare ar trebui pusa afis de catre toti avocatii implicati in procese fiscale si citarea ca martor a domnului Diaconu in miile de dosare pe rol ar trebui sa fie obligatorie. Sa vedem daca mai recunoaste 🙂
