Alege contabilul pe care-l meriti! Impozitul pe venitul microintreprinderilor

Superbe initiativele antreprenorilor de a comenta intentiile de politica fiscala ale unui guvern usor incoerent. Laudabile si platformele online de comentarii si editoriale ce permit exprimarea libera si accepta articole bine intentionate.
Contributors.ro aduce in prim plan autori pe care ii citesc cu placere dar de data asta filtrul tehnic a lasat loc unor erori bazate pe confunzii de nespecialist. Nu cunosc competentele de afaceri ale autorului ce a scris articolul din imaginea de mai jos, dar ii sugerez ca in materie de explicatii fiscale sa lase totusi loc contabilului sau consultantului care are grija de evidentele afacerii sale. Sau poate tocmai pe ei i-a intrebat 🙂

sursa PrtScn

Hai sa lamurim putin lucrurile:

Impozitarea pe cifra de afaceri (CA), adica impozitul pe venitul microintreprinderilor asa cum este el definit de Titlul IV Λ1 din Legea 571/2003 modificata si rasmodificata (Codul Fiscal),  se bazeaza doar pe taxarea veniturilor, fara a tine cont de cheltuieli. Cota de impozitare este de 3% pentru anul 2013 si este destinat, OPTIONAL, societatilor mici si mijlocii a caror cifra de afaceri anuala este mai mica de 100.000 euro, dar care trebuie sa aiba cel putin 1 angajat cu contract de munca si nu mai mult de 9. Mai sunt cateva restrictii, legate fie de actionariat (nu pot fi detinute de stat sau autoritati locale) fie de obiectul de activitate (sunt excluse firmele ce desfasoara activitati in domeniul bancar, asigurari-reasigurari, piete de capital, jocuri de noroc si, foarte important, consultanta si management).
Deci, nici o restrictie in ceea ce priveste  a fi sau a nu fi platitor de TVA.
O mica paranteza  despre consultanta si management,  aici lucrurile fiind extrem de sensibile. In sensul strict, confirmat si de reprezentatii Ministerului de Finante, nu conteaza ce pondere din cifra de afaceri o au astfel de servicii.
Daca o mica fabrica de … cuie si caiele sa zicem, microintreprindere, accepta sa-mi arate cum se produce un cui (daca n-am vazut inca pe Discovery 🙂 ) si ma taxeaza cu o ora de consultanta de 50 euro, ei bine, micul producator isi pierde facilitatea de a fi taxat cu impozit pe venit, fiind obligat sa treaca la norma generala de 16%!, desi restul de 99% din afacerea sa este destinata vanzarii …cuielor si caielelor.  Frustrant, nociv si extrem de restrictiv.
De ce s-a introdus o astfel de masura? Se stie ca microintreprinderea reprezinta si o forma de evitare a taxarii muncii: un salariat la o companie mare este platit pe o micro, el angajandu-se in propria firma cu salariul minim, restul facturand societatii pentru care de fapt lucreaza. Si mai ales vorbim despre personal din middle sau chiar high management, unde retributiile sunt pe masura. Majoritatea serviciilor prestate nu putea fi decat de consultanta sau management, cel mai greu de cuantificat si verificat, si cel mai la indemana de realizat. Alte servicii impun aspecte tehnice sau de procedura care necesita un timp suplimentar pentru a nu avea probleme cu fiscul. Usor de prevazut, prin aceasta restrictie Ministerul de Finante a rezolvat partial problema “salariului pe micro”.
In opinia mea, chiar si multele societati ce se declara “strict de contabilitate” si opteaza pentru impunerea veniturilor cu 3% sunt in culpa. Sa fim seriosi: contabililor care va tin evidenta nu le solicitati si sfaturi, sugestii sau reclamatii? Astea ce sunt, daca nu consultanta? 
Cu exceptia anului 2010, aceasta forma de taxare a veniturilor a rezistat inca de la inceputul “revolutiei fiscale” prin crearea celebrului Cod Fiscal, publicat in Monitorul Oficial la finele anului 2003.  Cotele au variat intr-o crestere continua de la 1.5% la 3% in prezent. O cota mai mare ar fi total neatractiva pentru societati, doarece ar ridica gradul de profitabilitate la un procent nerealist si ar impune o trecere logica la taxarea in regim de “impozit pe profit”.
Impozitul pe venitul microintreprinderilor este vazut atat ca o faciliate fiscala cat si una birocratica. Multitudinea de cheltuieli nedeductibile sau partial nedeductible de care trebuie sa tina cont o firma atunci cand isi calculeaza impozitul pe profit provoaca deseori batai da cap si bineinteles costuri suplimentare de evidenta.

Daca porniti un startup, va orientati pe servicii (dar NU consultanta si managament) si vreti sa pareti o firma serioasa nu PFA, solutia impunerii cu 3% este cea mai buna pentru voi. Nu uitati insa ca, suplimentar, va veti lovi atat de taxele salariale pentru angajatul/angajatii pe care obligatoriu trebuie sa ii aveti, cat si de impozitul pe dividende – 16% atunci cand veti dori sa distribuiti profitul obtinut. Dar si pentru astea exista solutii… stiti unde ma gasiti 🙂

Update: Articolele pe teme economice, financiare, contabile, fiscale pe care le postez pe acest blog sunt destinate in special persoanelor implicate in  diverse afaceri si intreprinzatorilor, mai putin colegilor de breasla pe care ii stiu bine pregatiti si experti in domeniu. Drept pentru care, ii rog pe acestia din urma sa-mi accepte limbajul mai pe “intelesul tuturor”. Chiar asa!