Cum e la ei

Cum e la noi.

Este cunoscut faptul ca ne mandrim cu o stabilitate legislativ- fiscala de invidiat.

Este cheia de bolta ce atrage fluxuri masive de capital strain, ce da incredere oamenilor de afaceri din Romania, ce fericeste contribuabilul simplu, bucuros ca poate plati on-line toate darile, fara  a marca vreo coada cum se intampla in alte state (ne)civilizate. Numarul total al taxelor poate fi cuantificat pe degetele unei maini, la fel ca si numarul autorizatiilor necesare unui business sau cel al declaratiilor depuse periodic. Se construiesc bugete multianuale, se fac predictii fundamentate, nu exista incertitudini, parlamentarii sunt nevoiti sa-si ia vacante prelungite. Consultantii solicita ajutorul de somaj deoarece totul este clar, fara interpetari, fara norme ce se bat cap in cap. Functionarii predau cursuri de zambet prelungit, tocmai au primit premiul fair-play pentru amabilitate excesiva. Comisarii Garzii Financiare au raportat 0% amenzi pe ultimul trimestru si prevad un record negativ pentru anul urmator.

Tocmai au fost inaugurati inca 1.000 km de autostrada construiti in numai 6 luni. Se asteapta cu interes inca 2 suspendate intre cer si luna.

Cum e la ei

Citesc in subsolul paginii 53 a unui ziar de afaceri ca intr-o tara indepartata, Romania, s- a reusit un record greu de egalat. In numai 4 luni a fost schimbata cota contributiilor sociale de 4 ori!

cas nov 2008 : 19.5%
cas dec 2008: 18%
cas ian 2009: 18,5 %
cas feb 2009: 20,8%

Respir usurat ca nu traiesc intr-o astfel de tara bananiera.